sâmbătă, 4 aprilie 2009

Tata lu’ Muller s-a supărat pe fiul său

De unde am plecat şi unde a ajuns. Era Herbert un băiet cumsecade, făcea şi şcoală dar şi sport. Le-avea cu amândouă, nu extraordinar, dar rezonabil. Ajunsese să joace handbal prin Germania ba chiar, mai interesant pentru fanii lui Patapievici şi ai lui Ţiţeica, ajunsese să şi înveţe pe acolo-omul era şi ceva profesor universitar de informatică şi matematică în Ţara Făgăduinţei pentru toţi cei ce îşi doresc o maşină second-hand.
Cât despre handbal, rezultate slăbuţe, a luat o echipă de prin liga a doua de la nemţi, a câştigat campionatul de vreo trei ori cu ea şi a mai şi trecut şi de grupele ligii campionilor. Modest, nu?
Apoi l-a apucat brusc dragostea de Braşov unde exista deja o mare poveste de amor, între şeful gunoierilor Teodor Florescu de la Urban şi patronul oraşului George Scripcaru. Lacheul local al lui Florescu, un anume Dan Ceauşescu, nu scăpa nicio ocazie de a-l proslăvi pe primarul acestui oraş, ba etichetând toţi măturătorii de străzi cu „La mulţi ani domnule Primar”, ba făcându-i cadou câte un părculeţ pentru copii cu tort cu tot. Era, deci, bine, cum să nu antrenezi la o echipă unde patronul echipei este prieten cu însuşi Dumnezeul locului, iar banii curg precum asfaltul din betonieră.
Doar că, după o serie de performanţe şi fete de la Rulmentul chemate la naţională, Florescu a uitat să mai dea bani de salariu oamenilor de acolo. Şi-ajunse Herbert Muller să mănânce zacuscă pe la taică-su pe acasă. Motiv pentru care acesta l-a privit mustrător peste ochelari şi i-a zis: „Păi bine băi băiatule, te-am trimis la şcoală, ai învăţat, erai profesor universitar în Germania, aveai şi tu o slujbă respectabilă şi acum ai venit să-mi ceri bani mie? Eşti prost?”. 

Mariana Ţurcă

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Home | About | Link | Link
Simple Proff Blogger Template Created By Herro | Inspiring By Busy Bee Woo Themes